Mănăstirea Stavnic

Dacă ruinele ar putea să vorbească, ar descrie o pagină deosebit de interesantă din istoria Moldovei. Iar Schitul Stavnic şi micuța biserică Vovidenia, din secolul al XVIII-lea, chiar au ce spune. 

Biserica a fost bombardată în cel de-al Doilea Război Mondial, rămânând numai cu pereții laterali, din ruinele de acum fiind greu să ne imaginăm cum arăta în vremurile ei bune.

Acest loc nu este însă doar un refugiu spiritual, ci și unul dedicat pasionaților de istorie și tradiții. Principalul meșteșug al comunității de la Schitu Stavnic era olăritul ceramicii de culoare neagră, ornamentată prin lustruire cu piatră şi imprimare cu rotița, îndeletnicire răspândită în întreg satul și recunoscută în întreaga țară.

Iată de ce acest loc de rugăciune și de plămădit lutul, lovit de războaie, merită toată atenția ta!

Ctitorită în jurul anului 1727, de către medelnicerul Constantin Cucoranu, biserica a funcționat vreme îndelungată ca schit de călugări. Acesta purta hramul Vovidenia, vechea denumire a praznicului Intrării Maicii Domnului în biserică. 

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, schitul a fost dezlipit de Parohia Bogdăneşti şi a devenit de sine stătător, însă neavând mijloace proprii de existență, decizia a fost rapid revocată. 

Secolul XX a fost cea mai neagră perioadă din istoria bisericii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, linia de apărare strategică stabilită de către armata germană se afla chiar pe aliniamentul satului Schitu Stavnic. Din nefericire, aflată foarte aproape de o cazemată, biserica a fost bombardată și distrusă parțial, iar din ceea ce a fost cândva un maiestuos lăcaș de rugăciune au mai rămas doar pereții laterali, ruinele păstrând în taină amintirea unui trecut glorios, dar și a unui sfârșit tragic. 

Aici, credința este încă vie, dovadă fiind faptul că, în anul 1993, schitul a fost reînființat.

Ruinele bisericii păstrează până în zilele noastre câteva detalii arhitecturale prețioase, ce ne ajută să ne imaginăm cum arăta cândva ansamblul religios.

Fundația a fost realizată din blocuri de piatră, iar zidurile sunt din cărămidă roşie. Stilul arhitectural al lăcașului era unul simplu, având pronaosul boltit în semicilindru şi naos cu turlă. A existat și o turlă deasupra pronaosului, începutul scării de acces către aceasta fiind vizibil și în prezent. Fațada bisericii era decorată cu arcade oarbe şi cu ocnițe în acoladă, iar la una dintre ferestrele bisericii încă se mai păstrează urme de tencuială.

Intrarea în biserică se făcea prin partea de nord a pronaosului, iar la interior a existat un perete despărțitor între naos şi pronaos. De asemenea, pe peretele din partea de sud a pronaosului se află un detaliu interesant, şi anume o gropniță. Aceasta este o încăpere care probabil adăpostește mormintele ctitorilor.

Experiențe unice

După ce ai vizitat Biserica Vovidenia din cadrul Mănăstirii Stavnic, dar ești dornic să mai descoperi și alte obiective interesante din această zonă, atunci te poți opri și la Situl arheologic de la Vocoteşti, la Biserica „Sfântul Nicolae” din Lungani și la Conacul familiei Negruzzi din Voineşti, ce datează din anul 1830.  

Iar pentru că te afli aproape și de Municipiul Iași, atunci îți propunem să vizitezi Grădina Botanică Atanasie Fătu, Bojdeuca lui Ion Creangă, Palatul Culturii, Catedrala Mitropolitană Iaşi și Ansamblul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi.